| Duritate |
850–1200 HV Duritatea proprie a stratului de crom, exprimată în scara Vickers. |
1200–1800 HV Duritate mai mare, tipică pentru acoperirile ceramice Cr₂O₃ / Al₂O₃. |
Duritatea mai mare nu înseamnă automat o alegere mai bună. Trebuie luate în calcul presiunea, rezistența la impact, încovoierea și substratul valțului. |
| Rezistența la abraziune |
Rezistență bună la uzură în numeroase aplicații industriale, în special acolo unde contează și coeficientul redus de frecare. |
Foarte bună la abraziunea uniformă a suprafeței de lucru, fără impacturi și fără sarcini punctuale mari. |
Când uzura este uniformă, ceramica poate avea un avantaj. Când apar impacturi și supraîncărcări punctuale, este necesară prudență. |
| Fricțiunea și alunecarea |
punct forte al cromului Coeficientul redus de frecare ajută la funcționarea prin alunecare, ghidarea materialului și reducerea aderării. |
Poate funcționa în aplicații de ghidare sau dozare, dar alegerea depinde de mediu, rugozitate și modul de contact. |
La frecare de alunecare, cromul dur rămâne adesea o alegere sigură, mai ales atunci când acoperirea trebuie recondiționată ulterior. |
| Impacturi |
Tolerează mai bine sarcinile de impact decât acoperirile ceramice. |
Este dură, dar mai fragilă, de aceea impacturile reprezintă o limitare importantă. |
Dacă în proces apar impacturi, coliziuni sau corpuri străine între valțuri, ceramica trebuie evaluată cu atenție. |
| Presiune localizată |
Poate fi mai avantajos la solicitări locale ale suprafeței, dacă substratul valțului are o capacitate portantă corespunzătoare. |
O sarcină punctuală mare crește riscul de fisurare sau deteriorare a acoperirii. |
O acoperire dură nu este suficientă dacă miezul valțului sau geometria nu preiau sarcinile. |
| Tensiuni de încovoiere |
Poate fi o opțiune mai bună acolo unde valțul lucrează sub sarcină și se poate încovoi. |
Tolerează mai greu solicitările mari de încovoiere din cauza fragilității acoperirii. |
La valțurile lungi sau puternic solicitate trebuie evaluată nu doar acoperirea, ci și rigiditatea întregii componente. |
| Funcționare cu lichide și substanțe chimice |
Poate funcționa în medii solicitante, dar protecția împotriva coroziunii este condiționată și depinde de starea acoperirii. |
Poate avea un avantaj la lucrul cu lichid, lac, vopsea sau mediu chimic, dacă aplicația nu generează impacturi și sarcini punctuale. |
Acesta este unul dintre domeniile în care ceramica tehnică merită adesea analizată. |
| Coroziune |
Protejează substratul din oțel doar cât timp acoperirea este intactă. După deteriorare, mediul poate ajunge la substrat prin microfisuri. |
Poate fi avantajoasă în anumite medii chimic solicitante, dar alegerea depinde de mediu și de modul de funcționare. |
Nicio acoperire nu trebuie tratată ca protecție necondiționată. Contează ansamblul: acoperirea, substratul, integritatea stratului și condițiile de exploatare. |
| Recondiționare |
recondiționare mai ușoară Cromul uzat poate fi îndepărtat și aplicat din nou dacă starea miezului permite acest lucru. |
Recondiționarea sau refacerea acoperirii necesită o evaluare tehnologică individuală. |
La valțurile costisitoare sau realizate pentru o anumită mașină, posibilitatea de recondiționare poate fi un argument important în favoarea cromului dur. |
| Cr(VI) și reglementările |
Cromarea dură este un proces galvanic bazat pe compuși ai cromului. |
Ceramica tehnică poate reduce dependența de procese galvanice bazate pe Cr(VI), dar numai dacă permit condițiile de lucru aplicarea unei acoperiri ceramice. |
Argumentul de mediu sau de reglementare nu ar trebui să înlocuiască analiza tehnică a aplicației. |